Poate dacă n-ar fi fost Martin Scorsese… Dar a fost el. Şi unul dintre pesonajele sale istorice a zis: „Să păstrăm aparenţele; să ne prefacem că respectăm legile, mai ales când le încălcăm.” Poate dacă ar fi fost un alt regizor, vorbele astea ar fi rămas simple vorbe de scenariu.
Dar a fost Martin Scorsese. Şi temeri, şi bănuieli, şi nelinişti vechi au renăscut din uitare. Soarta tragică a lui Allende ridicase în mine primul semn de întrebare. Au urmat Panama, Iran, Irak, Afganistan, Kosovo… Să păstrăm aparenţele; să ne prefacem că respectăm legile, mai ales când le încălcăm.
Ceauşiştii ziceau, partidul are dreptate în toate. Metoda materialismului istoric dicta dreptatea şi adevărul mai presus de viaţă, de realitate, de oameni. Domnea atotcuprizătoare convenţia minciunii ştiinţifice; o irealitate cvsiunanim acceptată.
Anca Boagiu cheamă astăzi, în conclavul de partid de la Suceava, la solidaritate cu Roberta Anastase; calitatea de infractoare a acesteia nu este mai puţin evidentă decât minciuna care l-a răpus pe Allende; se născocesc lovituri de stat sub care se măsluiesc dosare ale unor protestari în faţa zidurilor de la Cotroceni; minciuna ia chipul sfidării făţişe.
Suntem în Chile, în Irak, în Afganistan, în Kosovo; democraţia a murit; democraţia este o minciună, o aparenţă: să păstrăm aparenţele; să ne prefacem că respectăm legile, mai ales când le încălcăm!
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.