Bunul meu prieten s-a înscris în PNL. M-a întrebat în ce partid să se înscrie şi s-a înscris în partidul recomadat de mine; nu sunt penelist; nu fac şi nu voi face veodată parte dintr-un partid; m-am gândit că i se potriveşte.
După primele vorbe înălţate într-o şedinţă a fost aplaudat; era o pleaşcă şi-n pauză a fost luat pe după umăr de însuşi liderul organizaţiei. Felicitări şi restul. Restul a constat în următoarea propunere: gândeşte-te la o deconcentrată; se apropie alegerile şi facem liste…
Adică să conduc o deconcentrată, a cerut prietenul explicaţii asiguratorii. Da, a confirmat liderul, nu trebuie să fie neapărat una din meserie; ci una care să-ţi prindă bine. Atenţie însă, trebuie să ştii: nu durează o viaţă, ci doar trei-patru ani!
După războiul câştigat de ruşi, cele mai vânate funcţii în Rusia erau cele din ţările ocupate; în trei-cinci ani te întorceai încărcat şi nu doar cu bunuri şi bani, ci şi cu relaţii solide, folositoare în carieră.
Cât de caraghios trebuie să fi părut pe atunci în ochii unuia dintre aceştia, dacă înainte de plecare i-ai fi spus: atenţie, nu stai mult, patru-cinci ani, gândeşte-te mai puţin la interesul tău, ai în vedere înainte de toate interesul ţării în care pleci! La noi se spune: ar fi râs şi curcile. Deconcentrate au existat din totodeauna în ţările ocupate. Indiferent de numele purtat.
P.S. nemenajând un partid pe care-l simpatizez, am vrut să arăt că tot miezul este otrăvit; partidele, fără excepţie, sunt populate de indivizi care nu pot parveni altfel; care, instalându-se la putere, ştiu că tot ce scot în patru ani cu aceea rămân; ce urmează e peste plan.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
