Mai întâi, nu sunt sigur că legile cu care măsurăm faptele lui Obama sunt mai drepte decât legile corara el şi-a închinat viaţa;
Osama a declarat război Statelor Unite; faptele sale sunt acte de front;
Apoi, mă întreb: a ucide nevinovaţi în tabăra adversă este mai puţin crimă decât a trimite la moarte nevinovaţi din propria tabără? Ce vină au avut tinerii americani ucişi în cruciadele din Coreea, Vietnam, Irak, Afganistan?…
Dar civilii ucişi în Chile, dar copiii şi femeiele ucise cu inteligenţa americană în Iugoslavia?
Ce vină aveau românii supuşi unui regim de genocid de către dictatorul primit cu onoruri la Casa Albă sau plimbat cu caleaşca regală pe străzile Londrei?
Ce vină au românii de astăzi împinşi în a spune că preferă regimul de genocid al lui Ceauşescu decât reformele naziste ale partenerului militar american, Traian Băsescu?
Mă tem că legile cărora Osama şi-a închinat viaţa sunt mai nobile decât ipocrizia comodă căreia i ne supunem când ne oripilăm în faţa câtorva mii de nevinovaţi ucişi, întorcând spatele sutelor de milioane de nevinovaţi condamnaţi cu cinism înfometării, umilirii, degradării; milioanelor de militari morţi aiurea în Vietnam, Irak…
Or îi condamnăm pe toţi cu egală măsură, ori recunoaştem că, la fel ca-n Evul Mediu, privim lumea prin ochelarii de cal ai jocheului din şa.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
