Pupila regelui, crescând în ani şi funcţii, a cumpărat o pisică. A plătit din vistierie 890.000 de arginţi şi a zis :”Iată fala ţării mele!” Pisica, i se spusese, crescuse în familia regală din Nepal, ştia să tălmăcească visurile şi era aducătoare de vorbe bune.
Trăia în vremurile acelea un om pe care-l chema Hans şi acest om era fără prihană şi drept; şi creştea pisici de pripas. Recunoscu în pisica minune pe aceea ce tocmai îi fusese furată şi a zis: „Vreau pisica înapoi!”
Popoarele vecine râdeau pe seama cumpărătoarei şi până şi necredinciosul care zicea că omul nu se poate trage din maimuţă mărturisi că pupila era la fel de proastă ca o maimuţă.
Şi ieşi pupila care crescuse în ani şi funcţii să vorbească poporului înveselit şi vobind a zis: „Tot răul spre bine, dragii mei, am făcut publicitate gratuită ţării mele!” Şi oamenii ziceau:”Ţţţţ-ţţţ” şi plângeau. Pupila regelui lor nu era nici măcar maimuţă.
Nu uitaţi: în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.