„SNPPC a luat hotărârea de a opri degradarea situaţiei poliţiştilor şi a personalului contractual din M.A.I. orientându-şi acţiunile nu numai împotriva „Palatelor” ci, cu prioritate, împotriva acelor şefi lipsiţi de competenţă, de solidaritate instituţională, dar cunoscuţi de către majoritatea personalului, pentru comportamentul lor plin de aroganţă”, se arată într-un comunicat postat pe site-ul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (SNPPC). Comunicatul este, de fapt, o petiţie online, prin care poliţiştii sînt invitaţi să opteze pentru o formă de protest faţă de situaţia degradantă cu care se confruntă. Cel mai probabil, în septembrie va fi declanşată greva generală, spun reprezentanţii acestui for. Şi dacă la noi cele mai multe probleme sînt de natură materială, colegii lor din Franţa au şi alt tip de probleme.
Sub protecţia anonimatului un poliţist de la Brigada Anticriminalitate (BAC) a Parisului a dezvăluit presei abuzurile şi neajunsurile la care este supusă această categorie profesională. Botezat ad-hoc, Denis, poliţistul a acordat un amplu interviu cotidianului Le Point.fr. „Sentinţa” vă prezintă acest interviu în exclusivitate.
<<"Denis, poliţist la BAC:” Poliţistul este un subcetăţean”
Denis este poliţist la Brigada Anticriminalitate. El face parte din echipa trimisă pentru a restaura legea în oraşul Grenoble, oraş în care capii lumii interlope îi ameninţă făţiş cu moartea pe poliţişti.
„În genunchi în faţa caizilor”
„Colegii noştri din Grenoble au numele şi prenumele inscripţionate pe toate zidurile din cartierul Villeneuve, alături de mesaje prin care li se cere moartea. Şi singurul răspuns al ministerului este să îi trimită în concediu sau să îi transfere. Lucrez la BAC de zece ani. Dar deja îmi este greaţă. Şefii de la minister stau în genunchi în faţa marilor infractori. Am primit ordin să nu mai patrulăm în civil, să ne punem uniformele pentru a putea fi identificaţi ca poliţişti de la Brigada Anticriminalitate. Iar asta ne afectează profund imaginea. Pînă şi cei mai mărunţi delincvenţi au ajuns să-şi spună că procedăm astfel din frică. Pe şefi îi doare-n cot de poliţişti. Ne consideră doar carne de tun. Şi cînd te gîndeşti că Sarko a promis să reinstaleze siguranţa în oraşe. Cum ar putea cînd mai marii noştri se străduiesc tot timpul să minimalizeze gravitatea situaţiei? Nimeni nu ştie, de exemplu, ce s-a întîmplat cu agentul care a încasat un glonţ în timp ce era de serviciu. E omerta.
Şi ca să înţelegeţi mai bine ce se întîmplă am să va dau un exemplu: pe 22 iulie am venit la serviciu după-amiază. Mi s-a spus că la ora 16.00 trebuie să fiu la Grenoble pentru o misiune de nouă ore. Dacă refuzi, eşti mutat într-un serviciu de rahat. Şi-atunci, mergi să-ţi rişti pielea, la propriu, pentru 1800 de euro pe lună. Meseria mea este să apăr legea, binele şi oamenii. Nu să fiu luat la ţintă, prin oraş, ca un iepure. Maşina noastră are peste 100.000 de kilometri la bord, aparatul de aer condiţionat este blocat … Acestea sînt condiţiile în care poliţiştii de la Brigada Anticriminalitate trebuie să apere siguranţa publică şi vieţile oamenilor. Nimic nu funcţionează normal; nici maşinile, nici calculatoarele. Cei mai mulţi dintre noi au veste antiglonţ antice. Pînă şi brasardele noastre sînt uzate la limită. Am un coleg care a fost nevoit să-şi înlocuiască litera P a cuvîntului Poliţie".
„Nu caizii vor face legea”
„Tot mai mulţi spun că pe străzi ar trebui scoasă Armata. Ar fi de-ajuns să fim lăsaţi să ne facem meseria ca lumea. Ăsta nu e un meci de curtea şcolii, deci nu pot fi lăsaţi 20 de mici infractori, tîlharii, dealerii de droguri, să facă legea în oraş. Ca să înţelegeţi că nu exagerez vă spun că ieri l-am oprit pe unul care vorbea la telefon în timp ce şofa. Deşi m-am prezentat şi i-am vorbit politicos, el mi-a replicat: Cine eşti tu, ca să-ţi permiţi să mă opreşti? Aici nu-mi spune mie nimeni ce să fac! I-am ars scurt două palme. După ce şi-a revenit din uimire, a spus: Bună ziua, mulţumesc, la revedere. Deci se poate şi astfel. De ce trebuie să plecăm mereu capul? Dacă toţi poliţiştii ar proceda la fel, multe dintre actualele probleme ar dispărea. Dar teama de urmările care ar putea să vină pe cale ierarhică este paralizantă. Ce-am făcut eu nu este un act de bravură, ci un gest cetăţenesc. Nu poţi să-i laşi pe infractori să facă ce vor! Cînd un puşti de 20 de ani nu lucrează, dar circulă cu un X6 de 120.000 de euro, i-l confişti rapid şi fără discuţie”.
„Sarko habar nu are care e realitatea”
„Trebuie ca oamenii să afle că poliţiştilor nu le este teamă să intre în oraş. Dacă nu mergem este pentru că nu ni se dă ordin. Iar fără ordin nu avem voie. Astăzi, autorităţile se tem că prezenţa noastră pe străzi ar putea să ducă la conflicte şi incidente. Dar dacă vom mai sta multă vreme cu mîinile în sîn totul se va transforma în dezastru. Iar cînd responsabilii se vor trezi va fi prea tîrziu. Atunci totul va avea efect de bumerang. Eu cred că nici măcar consilierii personali nu-i spun adevărul lui Sarkozy, deci el habar nu are care este realitatea. Cred că o soluţiue ar fi ca toţi cei care îl mint să vină macar o noapte în misiune cu BAC. Şi atunci ar afla cu adevărat ce înseamnă asta şi ce se întîmplă pe străzi. Se spune că, de curînd, un poliţist de la Brigada Raid avea în cătarea puştii un criminal cocoţat pe acoperiş, care avea un lansator de rachete. N-a făcut nimic, pentru că nu avea voie să tragă fără ordin. Iar ordinul nu a fost dat… Dacă aş fi fost în locul lui, aş fi apăsat pe trăgaci. Şi nimic nu m-ar fi împiedicat, mai apoi, să mănînc o pizza. Ce trebuie să facem, să aşteptăm să fie pulverizată o dubă plină de poliţişti?”
„Ce spune poliţistul nu contează”
„Oricum situaţia nu va mai dura mult. Poliţiştii vor începe să tragă. Dacă n-au făcut-o încă este din teama că-şi vor pierde locul de muncă. Dar, deja s-a umplut paharul. După 15 ani de muncă fără nici un fel de probleme, mă pomenesc reţinut, interogat, cu casa percheziţionată etc, pentru că un infractor, multirecidivist, mă acuză că l-am agresat. Total neadevărat. Abia îmi terminasem tura de noapte şi am fost chemat la interogatoriu de către judecătorul de instrucţie. Amintesc în treacăt că sînt unul dintre cei mai decoraţi poliţişti pentru rezultatele obţinute. Judecătorul în cauză, care nu a pus măcar o dată piciorul într-un comisariat de poliţie, nici într-o maşină de poliţist, mi-a explicat că locul meu e pe autostradă… Am fost suspendat, fără salariu, nouă luni. Am fost obligat să trăiesc cu 300 de euro pe lună. Dacă nu mi-am tras un glonţ în cap este pentru că cei dragi m-au susţinut. La final, tribunalul mi-a făcut dreptate. Dar în ziua de astăzi cuvîntul unui poliţist nu mai are nici o valoare. Poliţistul este subcetăţean”.>>
