Stimate domn,
Când ambiţia oamenilor se opinteşte să străpungă dincolo de adevărurile simple nimereşte, din nefericire şi invariabil, în ceea ce înţeleptul nostru popor numeşte „cu oiştea-n gard”. V-am ascultat intervenţia pe unul din posturile tv în legătură cu diversiunea pusă la cale de Traian Băsescu împotriva lui Victor Ponta. V-aţi străduit după de-acum binecunoascuta dvs. reţetă să fiţi profund dincolo de profunzime şi pentru că nu era nimic de găsit aţi atribuit Nimicului adâncimi imaginare.
În România există o tradiţie în ceea ce priveşte conceperea unei lucrări de doctorat. Bine sau rău, lucrurile stau aşa: aspirantul la titlul de doctor, indiferent de domeniul în care se avântă, nu are cărămizi proprii. Ceea ce contează pentru el este felul în care, folosind cărămizile de pe piaţă, ridică o construcţie doar a lui. Plagiat este atunci când construcţia lui nouă e nouă, dar aparţine unui alt autor.
Iată, gazetăria din România a inventat un tip de obiectivitate inedit: găseşte ce nu există, dar ar trebui să existe conform catehismului românesc al obiectivităţii. Presa de pretutindeni şi dintotdeauna se călăuzeşte după Steaua Polară a Binelui şi nu după exigenţele obiectivităţii din cartea de Citire. Binele Acum al gazetarului este să smulgă din rădăcini Răul pe care-l resimte opinia publică . Şi să n-arunce odată cu zoaiele travaliului naşterii şi fătul abia născut.
Cu bine, Nicolae Cristache.
