Anii aceștia cu tihnă închipuită au scos la suprafață toate scursurile respinse de anii trecuți.
„Te uită ce neamuri se-adună,
Câte cetăți fieru-l bat,
Porți închise!” (Eneida)
Da, n-avem prieteni pe nicăieri. Porți închise. Aparențe înșelătoare. Vorba de căpetenie: ai ceea ce nu ai pierdut; nu ai pierdut coarne, deci ai coarne.
Natura a pus prea puține trepte pentru o scară atât de lungă. Multe popoare n-au mai crescut membri care să găsească soluții pentru treptele lipsă.
Așa au răzbit scursurile la suprafață: liberali, pesediști, țărăniști… Și, ultimii, cei mai de soi, cei fără nicio credință.
