(i) Tribunalul București a admis (corect, de altfel) o cerere de suspendare a executării pedepsei de 5 ani a lui Bogdan Olteanu, ex-viceguvernator BNR și mare “luptător” anti-consumatori și anti-imm-uri și pro-bănci; cererea a fost admisă pentru că s-a formulat o cerere de revizuire a condamnării, pentru ignorarea de către judecători a faptului împlinirii termenului de prescripție a răspunderi penale; mai mult ca sigur, revizuirea va fi admisă, iar condamnarea va fi fost anulată; nu înseamnă că vina lui B. Olteanu va fi dispărut, ci doar că răspunderea sa penală va vi fost înlăturată, întrucât procurorii au fost indolenți și nu l-au acuzat la timp, lăsându-l pe infractor să fie și președinte al Camerei Deputaților, și vice-guvernator BNR (notă: neo-feudalii economici și tehnocrații au mereu nevoie de asemenea marionete vulnerabile, care să le facă treburile murdare); omul se va putea, totuși, întoarce la casa de meltean din Snagov, de 1200 mp; nu ar trebui nimeni să îi invidieze pe astfel de oameni dar: statul nu e niciodată generos cu oamenii normali, simpli particulari; pentru aceștia se aplică dictonul dura lex, sed lex; de exemplu, 560 de mii de inși sunt în vizorul fiscului pentru a li se pune zeciuială pe averile afișate, neconforme cu veniturile și depozitele din bănci; lui B. Olteanu nu i s-a pus nicio zeciuială;
(ii) Umbrărescu, un “om de afaceri” creat de Băsescu – Petrov, care are afaceri cu statul, în derulare, de 6 miliarde de lei, a reziliat un contract de construcție a unui tronson al centurii mediane a Capitalei, pentru că statul nu a fost de acord să îi ajusteze costurile materialelor de construcție; rezilierea înseamnă întârzierea cu doi ani a lucrării, căci procedurile de achiziție durează; de aceea Umbrărescu a și jucat tare – statul va fi obligat să mărească prețul autostrăzii, căci nu are de ales (efectul TINA…); culmea e că Umbrărescu are dreptate – prin oug, statul a permis constructorilor să ceară ajustări de preț, pe motiv de impreviziune (război, plandemie, ruperea lanțurilor lungi de aprovizionare etc.); ce e enervant? din nou, dubla măsură; m-am chinuit cu Legea dării în plată vreo 4 ani să impun conceptul de impreviziune în favoarea debitorilor la bănci – chiar și acum, când CCR a spus că legea e constituțională și justă, judecătorii școliți de bancheri și avocații lor, se opun cu îndârjire acestei legi; de asemenea, văd că s-a emis recent o reglementare a unui așa-numit moratoriu bancar, care poate fi acordat simplilor particulari sau imm-urilor în dificultate, dar care e făcută în așa fel încât să nu se aplice sau, în caz că împricinatul, totuși, primește moratoriul, totul va fi făcut în așa fel încât să se afunde și mai mult în beleaua supra-îndatorării; în fine, în raport de cvadruplarea facturilor la utilități și de dublarea prețului la carburant, statul a acordat consumatorilor ajutoare anemice sau ridicole, permițând, în același timp, consolidarea la nivel maxim a prețurilor și tarifelor furnizorilor și distribuitorilor, pe care nu le-a plafonat, așa cum s-ar fi cuvenit, ci le-a “compensat”, cu bani din taxele și impozitele noastre; cu privire la ridicol, amintiți-vă de “ajutorul” de 50 de bani, care e, de fapt, de 25 de bani, și care nu se acordă momentan, căci softul durează și costă mai mult decât ajutorul, iar distribuitorii nu sunt obligați, ci rugați să compenseze…
