Mulţi n-au înţeles. Ziceam că un locuitor al planetei noastre care face reclamă la iaurt nu poate cuprinde cu mintea anvergura unei răspunderi naţionale. Şi cei care nu înţelegeau întrebau: De ce? Şi eu am zis, nu ştiu, aşa merg lucrurile .
Dar ei insistau şi spuneau: de ce un vânzător de ziare n-ar putea ajunge cel mai mare patron de ziare, doar au fost cazuri şi eu, răspunzând ,am înţeles confuzia şi-am zis: aveţi dreptate, în parte aveţi dreptate. Un vânzător de ziare poate urca în fotoliul celui mai mare trust de ziare, dar o dată aburcat acolo nu va continua să facă reclamă la iaurturi.
Căci nu-i mai permite mintea cea nouă. Răzvan Lucescu nu s-a pricopsit cu o minte nouă; nu a urcat cum urcă un vânzător de ziare în ierarhia patronilor de ziare. A fost urcat acolo. Şi s-a rătăcit. N-are de nici unele. Nu ştie încotro s-o apuce. Scara care l-a urcat nu există. Războiul s-a terminat, el continuă să arunce trenuri în aer, atâta a apucat să ştie, atâta face. Idei, inspiraţie… de unde? Curaj? – tăticu i-a spus că arbitrii cehi se vor purta mizerabil cu echipa noastră. Ei, poftim! Şi aşa a fost. Arbitrul l-a plesnit peste mâini pe Lobonţ. Arbitrul a aşezat echipa în teren de nu se întâlnea un jucător cu altul.
Mă întreb unde-i programul? Cât s-a realizat din el? Renunţă la Cociş şi-l aduce pe Cociş? Asta-i bâlbâială, nu inovaţie. Tamaş este fundaşul de construcţie ideal. Îi lipseşte ce n-ar trebui să-i lipsească unui fundaş central: concentrarea de luptător, este superficial. Îmi pare rău, golul dat de el a fost autogol, portarul era plasat pe direcţia bună, mingea a lovit spatele cu un tricou galben şi l-a păcălit. A dat un gol norocos şi a încasat două. Nu e vina lui. Antrenorul nu l-a învăţat cum să-şi dreagă meteahna. Pentru că nu i-o cunoaşte, pentru că nu i-o poate cunoaşte.
Poate, zic şi eu în vânt, federaţia ar putea să dea publicităţii ideile pe care se va întemeia construcţia noii echipe naţionale. Deocamdată, asta de-acum e mult sub aceea a lui Piţurcă.