Si a venit clipa când Uniunea Europeana trebuia sa aleaga. Uniunea Europeana – adica leaganul democratiei, al normelor statului celui mai drept din lume… Si a avut de ales între statul lui Traian Basescu, al Elenei Udrea si al Robertei Anastase si statul a doi veleitari: Victor Ponta si Crin Antonescu.
Traian Băsescu fraudase alegerile din 2008 – prin şantaj, a smuls din partidele alese în Parlament o fracţie de cozi de topor şi a creat o majoritate neligitimată în alegeri; cu această falsă majoritate a impus legi, a acaparat vârfurile justiţiei, ale serviciilor secrete, Parchetului General, a minţit, a înşelat, a batjocorit legalitatea, a inventat legi care să-i asigure perpetuarea puterii, a uneltit împotriva ordinii de drept, a proteguit clica de lăcuste care a secătuit ogoarele bogăţiei naţionale, s-a făcut dispreţuit în mediile onorabile ale lumii şi tolerat în cancelariile corupte.
Ceilalţi doi au făcut ceea ce spunea popa UE, nu ceea ce făceau bursieriiUE, convişi că vor fi aplaudaţi, mângâiaţi pe creştet de către aceştia şi poftiţi la masa cu lumea bună.
În direcţia aceasta, a onoarei şi demnităţii clubului autointitulat Uniunea Europeană, aceştia doi şi-au propus să redea leagănului democraţiei, al normelor statului celui mai drept din lume, o Românie redeşteptată de demonstraţiile opiniei publice din Piaţa Universităţii, din Pieţele Universităţii a tuturor marilor oraşe şi să extirpe din trupul primenit al ţării Răul cel Mare – un fanfaron găunos, samavolnic, nociv.
Şi, aşteptând cei doi laudele miezului justiţiar al Europei democrate, s-au trezit pe cap cu toate zoaiele diversiunii din cancelariile secrete ale celei mai bune dintre lumi. Chipurile lui Traian Băsescu, Elenei Udrea, Robertei Anastase erau afişate pe panoul cu premianţi ai statului de drept, cele ale lui Crin Antonescu şi Victor Ponta, pe cel al teroriştilor periculoşi.
Şi din două – una: ori serviciile secrete care guvernează lumea modernă au luat-o razna, seduse de jocul din şale al lui Traian Băsescu şi compania, ori Uniunea Europeană nu este ceea ce pretinde că este – şi chiar nu este; căci, într-o lume a comunicaţiilor, a serviciilor speciale, a te da dupa ignoranţă pentru a lua apărarea minciunii împotriva evidenţei, abjecţia a atins treapta cea mai de jos a ei – Uniunea Europeană este o farsă, o clică de şnapani care conduce lumea păcălind-o, seducând-o cu ieftina vată de zahăr.
