Zece rânduri de Nicolae Cristache/ Jale şi frumos la Cornu

Un tânăr de 21 de ani s-a sinucis. Lucra la magazinul părinţilor. Iubea caii şi orice vietate. Era un tânăr obişnuit. De ziua lui, visa să-şi cumpere o pereche de cai. S-a sinucis; de ce, doar el ştie. Într-o dimineaţă s-a dus în grajd; s-a spânzurat cu cureaua de la pantaloni. Duminică, de Rusalii, tânărul îşi lua rămas bun de la locurile pe unde a crescut, în drum spre casa cea de pe urmă. În acordurile muzicii de fanfară. Străzile comunei erau neîncăpătore. Se celebra o tradiţie. Satul îşi conducea pe ultimul drum pe unul dintre membrii săi. Şi era jale, şi era frumos. Şi erau lacrimi, şi multe întrebări. Erau împreună. În moarte, erau împreună. Şi era amiază, şi convoiul fără sfârşit, şi fanfara cânta… În fundul curţii, în şezlong, plângeam, neştiut, de atâta frumos, de atâta omenesc. Şi fanfara…