Zece rânduri de Nicolae Cristache/ Lui Băsescu, admiraţia mea

 Sincer, nu mă joc. Fiecare avem un regat intim. Să-ţi dai regatul intim, regatul absolut, pentru o femeie, sau pentru un prieten, nimic nu poate fi mai măreţ, după gustul meu. Am mai spus-o. Regatul lui Băsescu a fost PDL-ul. L-a dat pentru o femeie, Elena Udrea. Adică l-a spart – după ce Vasile Blaga l-a vrut întreg pentru el -, ca să-i dea femeii iubite măcar o parte din el, în ambalajul lucrat la sacrificiu, PMP. Putea rămâne şi fără regat, şi fără femeie. Şi a fost la un pas de a le pierde pe amândouă; a riscat, cum să nu-l admiri ? Un Parsifal. Din nefericire pentru cel pe care destinul îl înzestrează cu măreţie şi glorie nu-l învaţă şi ce să facă mai departe cu măreţia după ce a dobândit-o, nici cum să moară, ulterior, onorabil. Îl lasă, scuze! – în rahat.