La postarea mea „Dragii mei”, Tinu Radu l-a contrat pe domnul Constantin Jichita pentru a mă jigni pe mine. Sărut- mâna, domnul Tinu Radu!
Căci, m-am întrebat, ce l-a împins la jignire? Răspunsul mi-a fost de folos. Domnul Radu Tinu nu mă jignise. Voise doar. Depindea de mine să aleg.
Uluitor! Am fost nevoit să mă întorc în mine. Domnul Tinu Radu era și el acolo.
Cert, mi-era rușine de mine. Și noi, niște oameni! Tocmai îmi schimbasem ulița, apucasem pe o alta. Da, niște oameni! Nu am fost întrebați ce vrem. Cât vrem să trăim.
Beznă!
E limpede: nu suntem unii mai buni, alții mai răi. Suntem. Existăm. Laolaltă! Am vrut să scriu „împreună”. Nu. Laolaltă!
