Insul de mai jos e mereu jovial. Când la stânga, când la dreapta, cu  televiziune și radio pe scăfârlia-i veselă. N-a scăpat colț de lume de fuga sa politică. Un magistru al crosului . Și norocos pe deasupra. Nu l-a stricat averea venită pașnic în ograda sa.

L-am urmăritpe Cozmin Gușă, la radio, o singură dată. Invitatul său: un fost secretar personal al lui Ceaușescu.

Concluzia discuției? Ceaușescu a fost un erou național. Cam până în anii optzeci și ceva. Apoi, atins de cancer, de prostată, de serviciile secrete, n-a mai făcut față. Fabricile erau în faliment.

Ce s-a întâmplat, de fapt? Când Ceaușescu aduna țărani pentru școlile și fabricile inventate de sistem – legile sistemului au triumfat. Au fost construite fabrici și uzine, blocuri de locuințe, școli, spiatale, cămine de cultură, șosele. Și toate astea în numai 20 de ani.

Dar, iată, legile economiei mondiale au sărit din veac. Doar marii patroni le puteau simți inevitabilul. Doar ei puteau împinge în șomaj, pentru a salva rentabilitatea, mii, sute de mii de muncitori. Fabricile și uzinele din România, se încărcău de neputințe. Pentru a rămâne în profit, erau nevoite să-i „scoată din cărți” pe mulți dintre cei care fuseseră salvați în urmă cu 20 de ani. Așa ceva nu putea accepta comunismul  lui Ceaușescu.

Așadar, nu prostata l-a vârât în tancul revoluției, al așa-zise revoluții, pe  Ceușeascu.

Și nici cei care au urmat și-l ridică pe Gușă, magistrul crosului de la stânga la dreapta, în fotolii abracadabrante.

Ci viața politică. Aceea cu victime eterne.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.