Biblia. Nu încetez să repet și să mă minunez: omul a scris Biblia acum mii de ani. Ce fel de oameni erau pe atunci și azi nu mai sunt? Unde sunt aceia? Și ajung să zic: nu se poate, în mod sigur sămânța omului a fost adusă din Cosmos. Firesc, ea începe să îmbătrânească, să se strice… A mai rămas în lume fărâma cu spiritul inventiv al omului, ingineresc. Biserica se adaugă acestui miracol. Înainte de a fi executată, Margareta Porette – scriitoarea care a ales să fie arsă pe rug și să nu renunțe la cartea ei, „Oglinda sufletelor simple”- a zis că două Biserici sunt pe lume: Biserica Mare – cu cei pogorâți împreună cu Biblia, oameni ai Universului, și Biserica mică – a puhoaielor, a mărunților. A celor ce sunt orbiți de teama că ar putea greși și de speranța că, dacă, totuși, greșesc, vor fi iertați.
În zilele noastre, Biserica mică a fost confiscată – și nu doar în România – de Sistem, de indivizi din aceeași plămadă cu Becali al nostru. La temelia Sistemului stă scris în limba plămadei: o lume cu stăpâni și slugi. O lume cu aristocrați și curtea din dos, cu cetățeni second hand.
Și Democrația drepturilor omului – noua Biblie. Alături de Biserica Mică. Sistemul a inventat o scenă ascunsă privirii. Una pe care își joacă rolurile, din motive diferite, Iohannis și Don Quijote de la Viena; numită Calea Schengen. Ei sunt marii eroi ai vremurilor de azi!
