12 rânduri/Cireșul demodat

Cireșul sădit de mine în urmă cu 50 de ani continuă să facă cireșe. Nu mere sau prune, precum alăturații săi din curte. Cireșe, neîntrerupt cireșe. Am întrebat în stânga și-n dreapta. Toți cireșii fac cireșe. Așa cum toți compozitorii fac muzică. Pictorii fac pictură… Și tot așa. Produc. De ce produc? Dracu știe, iartă-mă, Doamne! Beethoven, deși surd, face muzică. De ce? Cum e posibil? Eu cred că că motivul este simplu: fiindcă simte. Pesemne că la la fel stau lucrurile cu cireșii: simt. Nu văd cireșele. Nu aud cireșele. Pur și simplu: simt că fac. Am auzit un critic de artă vorbind disprețuitor despre un pictor care pictează în stil clasic; nu varsă un ceaun de vopsea pe o planșă uriașă și se apucă apoi să mediteze. Am înțeles: nu mai există pictori și muzicieni care simt, ci vânzători într-o lume care atât face: cumpără.