Cetatea e în fierbere. Greva profesorilor anunță valuri uriașe. Presa e la datorie. Ministresei Ligia Deca i s-a dezvelit viața de la pruncie. Nimic însă despre ce a făcut sau n-a făcut. Mai ales pentru Educație. Ce face sau ce nu face cineva nu importă, vorba fiului meu mai mic. Dealurile ziariștilor au înverzit în biografii. Ceasul descoperirilor secrete și-a ascuțit auzul.
Discreția e ascunsă într-un colț. Nimic, nici o vorbă despre ce nevoi ascunde România în Educație. Contează doar banii. În ce privește Legile Educației, s-au dat, în rezumat, toate legile de resort; chiar și cele din Africa de Vest. Românii au de ales.
Să vezi încurcătura naibii!
Se gândește occidental. Iată, biserica ortodoxă română este somată să aducă în educație zilele Paștilor catolice. Și să îi învețe pe cei mici, încă de la grădiniță, despre egalitatea de gen. Merge treaba? Merge!
Iohannis e la post, în Aiurea. Să fii treaz în mijlocul unei mulțimi care se îmbată cu bârfe, și gâlcevi, și pârâciuni, și scorneli geniale… ce poate oferi mai mult libertatea?
Se alege praful? Nu contează. Intri în hora plăcerilor.
Și ce plăcere e mai gustată decât ura?
