Filmul „Fălci”. Steven Spielberg. Trei Oscaruri și toate celelalte onoruri posbile. Am înjurat filmul și, la urmă, minune!
Iată omul: curaj și puterea lui de a râde de cât curaj are în el și n-a știut. Da, trei Oscaruri!
Și m-am gândit la noi. Suntem o țară neimportantă într-un sistem cu secole în temelii. Schimbările nu se cuprind în misia noastră. Stăpâni și sclavi.
Sistemul moare, ca orice pe lume. Dar o face peste o sută, peste o mie de ani. Nouă ne rămân, astăzi, curajul și înțelepciunea de a iscodi căile spre înțelepciune.
Alegerile – un teatru cu bufoni. O țară de bufoni. Aristocrația la putere ne învață să renunțăm la Eminescu, la istorie în general. Bufonerie aristocrată.
Descoperim că, de fapt, nu știm nimic despre noi. Puterea, de-am avea-o, s-a văzut, tot bufonerie este.
Curajul! Curajul e la noi. Curajul de a ne cunoaște. Puțin câte puțin. Asta înseamnă Istorie. Să luptăm, acum, pentru un ministru iubitor de eternitate la copiii neamului nostru. Nu supărăm pe nimeni. Aristocrația nu sărăcește. Și tot așa!
P.S.: feriți-vă de conducătorii vorbăreți.
