Scriu cu temere. După ce aflu discursurile politice și citesc presa, mă comport ca un orb. Așa-zile revendicări greviste sunt duse în cârcă mai ales de dorințe care nu au nicio încărcătură de educație. Celulele ființei lui Iohannis respiră nazismul copilăriei. Nu pot fi reeducate. El nu poate fi coborât în scaunul pe care-l merită. Răzmerița împotriva lui se va încheia cu victoria unuia la fel ca Iohannis sau și mai abject în intențiile ascunse după vorbe aristocrate. Dar, și mai ales, cu răsuciri politice amețitoare.
Câștigurile profesorilor, banii în plus, vâră profesorii și mai adânc în promiscuitatea vieții lor. Ei au nevoie de lumină și putere!
Românii care pleacă, de rușine, ascund că sunt români: își vâră, dizgrațios, originea în chipuri false.
România e în groapa destinului. E nevoie de un Luceafăr pentru a o salva. Și nu luptând vitejește. Ci aducând raza de gândire care să lumineze oamenii. Acea rază în stare să ne lumineze și nimic mai mult.
Costituțional, Educația nu intră în atribuțiile Președintelui. Luptați pentru a urca în foișorul educației doar profesori care au predat 20 – 30 de ani. Restul – salariile și celelalte -, vor lucra profesionist.
