Un semn bun: Sorin Câmpeanu a demisonat. Folosul acestei întâmplări neobișnuite la noi constă însă în altceva. Ia să vedem! Înaintea demisiei, plagiatorul a zis că dezvăluirea plagiatului său a avut ca scop contestarea legilor Educației. Deci, nu a vizat pedepsirea unui borfaș. Pârâciunea vine de la un prieten răzbunător. Pentru atât nu merită să demisioneze. Căci este un detaliu cunoscut: în guvernele României nu există demisie de onoare. Și n-a demisionat. A fost demis. Și nu de către șeful său. Domnul Ciucă n-ar comite în veci așa ceva unui ins care i-a fost impus. Și, mirare mare! Calea demisiei a fost aleasă, cum altfel, de cel ce l-a urcat în scaun. Pentru întâia oară în ultimii douăzeci de ani, România consemnează un fapt ce poate însemna începutul unui veac nou. Al unei stări pe care nu s-a încumetat nimeni să o probeze. Una care să dea bine și la NATO. Mă rog, nici marea revoluție franceză n-a fost iscată de cine se presupune.
12 rânduri/În sfârșit, Iohannis
de Nicolae Cristache pe 30 septembrie 2022 173
