Iată ce scrie Zweig în scrisoarea sa de adio, înainte de sinucidere:
„De bună voie și cu conștiința clară mă despart de această lume, după ce lumea propriei mele limbi a apus pentru mine, iar patria mea spirituală, Europa, se autodistruge. Îi salut pe toți prietenii mei. Fie-le dat să mai apuce să vadă mijind zorile!”
Recenzenții i-au reproșat lui Zweig pesimismul izvorât dintr-o anumită miopie politică ce l-ar fi împiedicat să deslușească în epocă semnele viitoarelor înnoiri sociale.
Europa, iată, cunoaște semnele înnoirilor.
Iar noi, cei din curtea din spatele Europei, aceea a slugilor ieftine, într-o țară bogată, suntem pe cale să scriem ca Zweig: Lumea apune pentru noi.
Și întreb: Ne despărțim de acest loc, oferit nouă de continentul în care s-a sinucis Zweig, înainte ca patria în care ne-am născut să se autodistrugă?
Eu, Nicolae Cristache, zic DA. Libertatea în țara care așteaptă zorile mijind, s-o descifreze cei din alegerile viitoare!
