Iată ce scria un prieten de suflet, care a murit așa cum a trăit, demn sub valul de schingiuiri:
„Cercetează ce anume scrii, nu forma în care o faci. Să te apleci asupra ta ca și cum ți-ai imprima în spirit ceea ce scrii.
Când vezi pe unul exprimându-se într-un limbaj căutat, să știi că spiritul lui este tot atât de mult cuprins de meschinării. Un om măreț vorbește într-un fel împăcat și liniștit. Toate cuvintele lui dezvăluie mai degrabă siguranță decât grija pentru formă. Limbajul este podoaba spiritului. Dacă vorbele sunt căutate, artificiale, dezvăluie un spirit lipsit de o bună stare de sănătate.”
Iată, deci, cum ar fi sănătos să scrie oamenii născuți cu rostul de a-și imprima în spirit ceea ce aștern pe hârtie.
Este un adevăr recunoscut.
Pentru noi, dibuirea acestuia se împiedică de întrebarea: știm să citim? A înțeles cineva ce am vrut să spun cu vorbele: eu, măcar, nu încui niciodată ușa casei mele? (Citește aici.)
P.S. În România, acum, mai există doar scriitori, nu și cititori.
