Nu știu de ce, impresia mea este că de mediocritate nu e ferit nimeni. Îl am în față, pe piedestal, pe Alexandru cel Mare. El, machedonul, a recunoscut înainte de moarte: „Am avut totul și totul era nimic”. La fel pot zice Napoleon, Hitler, Stalin… Totul este Nimic! Și totuși, totul există fără s-avem habar.
Recent, un ins vesel s-a dorit geniu. A zis, în bășcălie, despre un domnitor că e unic. Insul și-a dovedit, iată, mediocritatea în aplauzele mediocrilor. Ale tuturor mediocrilor, fără excepție.
Dorința sa de a fi aplaudat nu s-a înălțat deaspra nisipului de pe plaja de la Mamaia. De aici plecând, aș putea zice că mediocritatea este eternă. Cel puțin atâta vreme cât există nisip și mediocri. Și aplauze. Și ziare… Și poze în care să-ți recunoaști prostia. Și nu orice prostie. Prostia din naștere.
