Anunțam că a viitorul a început. Puțini intersați.
Vorbea tristețea mea.
Ca bătrân meseriaș al breslei, mi-am vârât spiritul în unul din convoaiele ce curgeau spre țările cu zgârâie-nori, autostrăzi de vis, magazine ce-ți iau ochii…
Nu mai văzusem niciodată o deznădejde – învăluită în speranțe – atât de crudă. Nimeni însă nu se gândea să se găsească pe el. Cel mulțumit cu o pâine și un pahar cu apă.
Toți, parcă orbiți de un regizor cu inspirația în desagă, vedeau doar ce vorbeau reclamele.
Am întâlnit, totuși, oameni pe care spiritul meu n-a avut ocazia să-i întâlnească în locul unde viețuiesc. Voioși în pauze. Gata să-ți fie alături.
Și totuși, viitorul e precum Cerul. Cu așteptări. Dintre deznădăjduiții aceștia va extrage Dumnezeu ce are nevoie misia sa.
Nu există sclav fără un rege la origini, și nu există vedete la zi, care să nu aibă în biografie sclavia.
