12 rânduri/Spre bălării, înainte!

Fiecare om – o realitate. Miliarde și miliarde… și mereu așa. Nu filozofez, nu plecați. Sunt și eu om, și nu o dată m-am întrebat de ce nu sunt melc, drăcovenia aia cu cornițe care crec și, iată, nu mai sunt. Nu așa-i omul? Pare că are ceva și, brusc, nu mai are. De pildă, Marcel Ciolacu. Nu vom cunoaște în veci miracolul aducerii lui lângă noi; ca florile, ca bălăriile. Căci nu există flori fără bălării. Întrebarea este: florile devin bălării și bălăriile flori? Nu se știe, încă. Suntem tineri. Ia câteva veacuri acolo! Sigur e altceva: florile nu năpădesc. Nu devin haite. Și revin la Ciolacu, născut nitam-nisam semen al nostru. Ce este el de fapt? El zice că e floare. Să vedem. Florile care nu s-au născut flori năzuiesc dovedit la puterea cu care nu s-au născut. Și, după cum ne este cunoscut, bălăriile nu jinduiesc să devină flori. Nu se visează flori, ci puterea pe care o colorează în flori.