Mă înțepau vorbele lui. Mă regăseam în ele. Eram el, mai ales când definea omul și zicea: Omul silabisește munca din fragedă copilărie.
Ce văd astăzi? Ce-mi zgârie privirea?, continua el.
Colcăie casele, și parcurile, și curțile de jucării de război. La sfârșitul școlii nu știu cine sunt, ce sunt… Medicii nu mai sunt medici. Pictorii nu mai sunt pictori… Politicienii fac afaceri. Capitalismul, socialismul sunt adăposturi pentru demagogi. Când unii, când alții propovăduiesc libertatea. Cu ochiul liber se vede altceva. Doar bogați și nevoiași. Profesia este un organism mândru. Te falsifici odată, când revii nu mai ești același.
Ai credință în Dumnezeu și rămâi fidel ție însuși.
Aceasta este Legea Omului!
P.S. Fiul meu, Ion, a strigat indignat: „E un escroc!” Nu mă interesează ce scriu ziarele concurenței când un cetățean conduce în sondaje, i-am răspuns.
