Liberalii continuă să mintă. De ce oare? Cerul de iarnă, în tăcerea-i lungă, i-ar ajuta să-și limpezească zorile spre țărmuri noi. Să fie dânșii orfani de zori? Iată, zilele răsar fără bucurie. Tăinuiesc un soare vitregit de zburdălnicia începutului. Sub mantia guvernării, minciuna îi încredințează că nimeni nu-i deslușește, nimic nu-i pătrunde. Ziditorii de statistici sunt înlocuiți, pervers, de dezlegători de enigme; întorc pe dos rosturile mari. Celeștii păstrători de adevăruri și-au dres barba să nu-și spintece menirea. Muntele românesc, cel de veacuri, are marginile roase. Pe muchiile-i zdrelite schiază falnica umbră a ceva care miră adâncurile nostalgice, stinse de zvastici și poeți înfofoliți dinește în cârciumi de stânga. Să treacă iarna cu răbdările ei fără zori, cu degerături și zornăitori tv, duruind în tinichele. Făcători luminoși de beznă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.