Apropo de discursul lui Iohannis referitor la „crimele din Caracal”. Repet ultima parte a intervenției mele pe FB în legătură cu faptul că polițiștii au așteptat, respectând ordinul procurorului, ora legală: „Și nu ei, simpli slujbași în uniforme, erau vinovați în primul rând, ci acei politicieni, acei președinți care au așezat, prin lege, dreptul de proprietate deasupra dreptului la viață”. Printre cei mai vinovați președinți se găsește însuși domnul Iohannis, care s-a opus din toate puterile lărgirii ariei de competență a polițistului.
Și veni bomba: „monstrul” și-a recunoscut crima. A zis că da, a prins-o pe Alexandra vorbind la telefon și a ucis-o, după care a ars-o. Probe zero. Și rămân la ceea ce am spus: nu cred că „bestia” a ucis pe cineva. Până nu se descoperă cadavrul sau nu se descoperă probe că a fost arsă, Alexandra trăiește. Și înțeleg de ce presupusului criminal i s-a făcut rău la anchetă și a fost nevoie de intervenția medicului. Faptele sunt mult, mult mai grave, și vizează zone mai înalte, sau mai străine.
Noaptea am așteptat informațiile anunțate pe Antena3. Nicio informație. Ca de obicei, am asistat la un spectacol de teatru cu Gâdea în rolul principal și o droaie de figuranți excesiv de pricepuți în toate.
În acest marasm, și un ceva folositor: cam tot ce s-a spus despre polițiști, procurori și judecători este adevărat. Confirmă demersul nostru intitulat „Stop umilirii cetățeanului!”.
