Schimbarea regimului în anii ’90 ne-a înroșit bojocii, în sfârșit, după jumătate de veac de HUO! Ne-a eliberat de multe și diverse oprimări, cum ar fi discernământul, luciditatea, bunul-simț, decența, respectul… FB-ul a coborât peste noi ca o mană cerească într-o albie de porci. Tocmai ce-am citit guițatul unui domn, altfel matur, împotriva polițiștilor. A acelora care la Caracal etc… Se cunoaște.
Recent am făcut un apel la cei care nu s-au eliberat de cele enumerate mai sus, invitându-i la o clacă prietenească, unde să dicutăm despre cum să formulăm mai exact noțiunea de „popor suveran”. Cu alte cuvite, să punem stop umilirii cetățeanului. Din păcate, mințile noastre nu mai digeră ceva ce nu începe cu înjurături, jignirii, calomnii, invective fără temei. De n-ar fi așa, am fi înțeles măcar unul dintre noi că la Caracal au acționat niște oameni, cetățeni în uniforme de polițiști. Și nu ei, slujbașii în uniforme, erau vinovați în primul rând, ci acei politicieni, acei președinți care au așezat, prin lege, dreptul de proprietate deasupra dreptului la viață