Nu mai sunt ziarist independent. Tristețea mă învăluie cu aripi ziditoare. N-am cum să lupt. Eu nu voi primi niciodată, de la guvern, daruri de milioane. Fracțiuni de secundă am trăit ca și cum aș fi fost salvat. Trecusem la oameni liberi. Colegi cu ziariștii independenți. O feerie! Aplauze, rating dublat. N-a fost să fie. Dacă ești prost, Dumnezeu nu-ți bagă și-n traistă. Îți dă un ONG, o asociație, un grup de oameni liberi și, pe deasupra, și independenți, o televiziune și zice: descurcă-te, Costică! Ultima șansă, Trump. Numai că inșii chinezi, care-l persecută, sunt un balaur cu peste un miliard de capete. M-aș duce cu drag peste ei. Pe cal, ca Sfântu Gheorghe. Dar n-am nici cal, nu sunt nici Gâdea. N-am nici ochelari fițoși, nici proști care să mă creadă. N-am cum să-i înving. Mi-e milă de Trump, așa cum milă îmi e de tot omul de bine care n-a avut norocul lui Alexandru Macedon. S-a dus și el peste asiatici, ca Macedon cel Mare. Târziu! S-a dus peste OMS. Târziu! S-a dus peste Merkel. Târziu! Are baftă cu Iohannis al nostru. Îi mai vinde un avion cu jumătate din bugetul României, cât să-și țină zilele. Doar cu jumătate, deoarece cu cealaltă jumătate, Iohănuț al nostru, își plătește scaunul. M-aș duce la Orban, dar n-am loc de ciocăzani, dogiene – eu sunt femeie cinstită.

Privesc și nu-mi vine să cred cum șansele de a rămâne ziarist independent sunt pe ducă. Vorba prietenului meu, Bulă: zi și tu „Muie PSD”, ce p..a mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.