În dimineața asta m-am ciondănit cu Talida. Respectiv, cu nevastă-mea. Ea zicea că Nicolae Ceaușescu a făcut pe dracu și pe lacu. Eu că „pe-a mamii dumneavoastră”.
Până la urmă am căzut de acord – se apropia ora mesei, cu pălinca de resort.
Am convenit, pentru a proba trăinicia regimului Ceaușescu: iată, de treizeci de ani, respectivii democrați se străduiesc să omoare ce-a făcut Ceaușescu, adică o țară liberă. Și nu izbutesc decât puțin. A dracului țara asta, nu și nu! În ciuda fiului lui Ion Caramitru.
Ne-am comparat cu sârbii. Cu polonezii. Cu cehii. Cu ungurii. Nicio legătură cu noi. Și totuși, încă mai existăm, deși s-au adăugat Rebengiuc și încă unul, nu-mi amintesc numele întreg.
Ceaușescu, în ciuda faptului că l-am urât, nu are egal în istoria acestei țări care se fălește cu răscoala din 1907, parcă înadins împotriva celor care-l ridică în slăvi pe Carol I, regele nostru aristocrat. Slavă Domnului, îi avem pe Becali, pe Orban, pe Turcan… Și culmea culmilor, pe Iohannis. Cel mai înapoiat individ din câți au răsărit după o doamnă Merkel – comunistă.
