Doamna de fier a Angliei, Margaret Tatcher – 11 ani de domnie. A zis cu vocea aceea muiată în otrava trufiei: Egoismul și individualismul au aburcat lumea la gradul de civilizație de azi. Cîțu al nostru o îngână. Și amândoi au dreptate. Ce vedem azi ca minune – rachetele cosmice, bombele atomice, zgârie-norii… – sunt înfățișări ale forței constructorului, care este omul. Și primul picior de sprijin al vieții. Al doilea picior, acela care definește omul, îl evidențiază unic, este demnitatea. Natura sau Dumnezeu au înrădăcinat în Regatul Unit monarhia ca model. Suntem contemporani cu purtătorul de cuvânt al acestora, al naturii și al lui Dumnezeu, regina Elisabeta. Nicio lucrare omenească, aceea din care se extrag ura, invidia, răzbunarea nu a izbutit să demoleze modelul.
Noi îl avem pe Cîțu proprietar al Constructorului, al celor ce clădesc. Dar nu găsim nici măcar în istoria noastră de stirpe sărmană un singur ostaș cu demnitatea în raniță. Nici nu știm ce este aceea. Așa cum ne este obiceiul, o mimăm. Tot ce este democrație este copie școlărească, respectiv, naivă, a ceea ce au făcut alții. Constituția, de pildă, este și ea o imitație. Mâzgălituri după scrieri din afară. Poporul român este alcătuit în felul în care i-a permis așezarea geografică și politică. Avem nevoie de o Constituție a noastră, care să ne servească interesele noastre, cu putințele noastre.
Și de aici începe dilema. Cine să plămădească un alt aluat? Mai simplu, mai pe ce ne trebuie nouă. Liiceanu? Mă rog… Doar dacă nu ne pufnește râsul. Alții ca el? Tot o apă. Bine citiți, dar fără credință. Fără materia din care crește demnitatea națională. Ce e de făcut? Ceea ce ar face țăranul fără pământ corespunzător. L-ar întoarce pe dos. Iar noi am alege eroii dintre cei care n-au furat case, nu s-au îndestulat la putere. Locuiesc la bloc.
