Dans final/Continuare

Altă România. Început  de eră. Multinaționalele pot respira fără temeri. CIA și-a fortificat  legăturile. A apărut totuși un mic, și neprevăzut, ce-i drept, prag. Aplauzele nu mai sunt ce-au fost. De auzit se aud, dar cu alt ton. Parcă-i cel din vremea anti Băsescu. Domnul acesta înalt din capul țării s-a apucat de golf, sport neiubit de români. Dar cum speranța moare ultima, nu e totul pierdut. Fărâma PSD nu e chiar fărâmă. Poate fi de folos. Dă-i o putere, zilnic controlată. Astfel, proprietarul șepcii lui Donald trebuie să aleagă: șapca ori tușa. Alege șapca, se pupă cu cel pe care-l urăște. Spre deosebire de Hitler, care nu s-ar mai fi sinucis dacă s-ar fi pupat cu evreii. Nu s-a priceput și la politică. Cu PSD la putere și controlat zilnic, România poate fi de folos marilor puteri. La urma urmei, la Bruxelles sau Washington nu importă dacă România, arierată bine, este de stânga sau de dreapta. Pentru cei doi stăpâni, partidele care ajung la putere în România nu au nevoie de programe politice. Vorbe, vorbe, vorbe… Poporul  acesta subdezvoltat are nevoie de câteva principii. Șerifii săi musai să cunoască poporul și să-i dea ceea ce crede acesta că are nevoie: smartfoane și alte alea. Vrea identitate? Nu costă nimic. Dă-i! Vrea democrație? Tot un rahat. Dă-i! Bogățiile sunt deja unde trebuie.