Sfârșit de eră: sporesc mugetele care-l vestesc. Dar ce muget să fie oare acela care, parcă pentru a salva stăpânirea, le acoperă pe toate? Ceva amenințător și de nepotolit e-n el. Dar, iată, din adâncuri, firav spre lumină, se ițește speranța. E horcăitul Sistemului. Nu crede ce i se întâmplă. Și strigă: unde ești autocrație? Binecuvântată fie și ofranda pandemiei! Să fie un semn? De la Trump? De la Merkel? Cei în câștig, vedem bine: cine se nimerește. Dar cine și-ar fi închipuit în Ceruri că vor fi de teapa lui Orban, Iohannis, Turcan? E limpede, Universul, ca și omul, nu dă nicio importanță felului morții. Ea se întâmplă în toate felurile. Câștigătorii sunt defectivi de virtute, în mudărie. Lumea de mâine se sprijină pe neprihănirea celor ce nu s-au născut încă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.