În pădure duce-m-oi

Este un vers dintr-o doină: în pădure duce-m-oi. Niciun poet, mă refer la cei născuți poeți, n-ar fi putut inventa un astfel de vers. Și mă întreb: ce s-a întâmplat cu poporul care a știut a doini astfel? Ce metamorfoză a suferit de a născut Caramitri? Doar fiindcă a fost urcat în scaun o corcitură de neamț care disprețuiește „În pădure duce-m-oi”? Și-au trimis copiii să curețe private la străini și-acum râvnesc un semn al nobleței dobândite în wc-uri. L-au găsit: Iohannis. Nuțici, Măricici, un alt popor. Fără legătură cu „În pădure duce-m-oi”.