Nu mulți sunt românii care s-au ostenit să așeze țara lor în vârful istoriei, alături de toate celelate popoare. Așez cu drag aici un om pe care l-am cunoscut întâmplător. Am schimbat doar câteva vorbe de amiciție. N-am devenit prieteni. Să nu vă mirați, l-am așezat în sufletul meu alături de ceilalți cetățeni ai lumii din filele istoriei: Socrate, Epicur, Iisus, Seneca, Ceaikovski, Marx, Nero, Talida, Martin Luther, Grieg… Lumea omului rămâne în eternitate cu acești oameni… Firește, cu mulți alții, care nu s-au lipit de sufletul meu, dar care există.
Numele lui este Marin Constantin. Creatorul Corului Madrigal. Prietenul care ne-a făcut cunoștință a murit. Nu-i dau numele, ar trebui să-i cer voie. Zâmbetul omului Marin Constantin nu-l voi uita niciodată însă. Îi mai țin minte umerii eleganți, vorba șugubeață, mâinile de dirijor…
La despărțire, l-am întrebat pe prietenul meu de când îl cunoaște pe Marin Constantin. De când îl cunosc?, a zis ridicând din umeri. Nu știu. Dintotdeauna…
