(1) Delirul insolent al celor care au blocat ceasul parlamentului, al fluviului născut să curgă neîntrerupt. Democrația a murit. Inima țării a încetat să bată. Parlamentul s-a autodesființat. Scârba taie, de azi, în carne moartă. Roata care curge în jurul bălții din capetele neisprăviților politic se învârtește în gol. Dincolo de această sminteală atotcuprinzătoare, timpul nu mai există.
Dovada alienării noastre (2)
A fost nevoie să trăiesc un fapt grotesc. Președintele țării și prim-ministrul Guvernului, cei doi stâlpi ai democrației, cei mai vocali „democrați” ai țării, să recurgă la cele mai murdare și mai josnice mijloace pentru a-i împiedica pe aleșii poporului să voteze. Poporul tace mâlc. Ca să înțeleg că el, poporul din care m-am născut, nu mai este și al meu. N-am ce să apăr, nu am pe cine apăra. Pogoane de lamentații. Nicio vorbă curată; doar ură și zeflemea. Ca să-mi potolesc setea de onoare și demnitate m-am mulțumit cu vorbele parcă ale unui fiu al curajului, rostite de nepotul lui Kennedy, la Berlin.
„Acasă, în Statele Unite, presa spune că am venit astăzi, aici, să țin un discurs în fața a 5000 de naziști. Mâine vor spune că nu au fost decât 3000. Mă uit la această adunare și văd opusul nazismului. Văd oameni care iubesc democrația, oameni care vor un guvern sincer, oameni care vor lideri ce nu îi vor minți, oameni care vor lideri ce nu vor face reguli arbitrare pentru a promova obediența populației.
Noi vrem lideri în sănătate publică, lideri care nu sunt motivați financiar de industria farmaceutică, lideri care lucrează pentru noi, nu pentru Big Pharma. Vrem lideri pentru care contează sănătatea copiilor noștri, nu profitul companiilor Big Pharma sau măsurile de control ale guvernului. Mă uit la această mulțime și văd steagurile Europei, văd oameni de toate culorile, văd oameni de toate naționalitățile, de toate religiile, îngrijorați de pierderea demnității umane, de sănătatea copiilor, de libertatea politică. Asta este exact opusul nazismului!… Astăzi, Berlinul este din nou frontul împotriva totalitarismului. Guvernele adoră pandemiile și le iubesc din aceleași motive pentru care iubesc războiul – pentru că le permite să pună în aplicare controale pe care altfel nu le-am accepta niciodată”.
