Scrie undeva în Biblie că Dumnezu ar fi spus: „Eu sunt cel ce este”. Este și nimic nu i se poate da, nici nu i se poate lua. La fel este și omul: este prin ce nu i se poate lua, nu i se poate da. De pildă: talentul, înțelepciunea, lenea… Scriam deunăzi că suntem 2o de miloane de viețuitori în acest bârlog al lumii și toți avem dreptate, existăm. Întrebam ipocrit, cu subînțeles: are. oare, dreptate și cel ce minte? Revin astăzi fără parșivenia inițială și afirm: da, au dreptate și cei care mint. Mint ca să existe – au dreptate. Închipuiți-vă un Orban care n-ar minți. Ar exista? Nicidecum! Ar fi nimic. Și Nimic nu există. Există, ce-i drept, dar cu o condiție: să nu atingă dreptul meu de a nu fi mințit. Fiindcă voi riposta. Am îndreptățirea. de a riposta. N-o fac, abia așa încetez să mai exist. Rămân o scârbă!
La fel e și în cazul popoarelor. Inclusiv poporul român. Nu-și apără dreptul de a nu fi mințit, păcălit, umilit… Nu mai există!
Omul – scârbă; popoare – scârbă
de Nicolae Cristache pe 3 septembrie 2020 463
