Andreea, vecina mea, are 13 ani. S-a născut într-o familie sărmană, printre vecini înstăriți. Faptul din urmă nu i-a fost de niciun folos. A ajuns la Școala Specială de la Breaza. Fără dinți, știrbă, adică inutilă pe lume, cum ar spune un intelectual de dreapta.Fără speranța de a redeveni o ființă ca toate ființele.
I-a sărit în ajutor un străin. Un sirian. Bravul medic stomatolog, care lucrează și în Câmpina, Amer Zeino. Vreme de câteva luni, neobișnuitul personaj a doftoricit-o gratuit, spre mirarea confraților săi în știința lui Hippocrate. Dar, iată, s-a ivit împrejurarea care cere anestezie generală. Sirianul nu dispune de aparatura cerută de caz. Părinții fetei n-au bani. Comunitatea ridică din umeri. Ce să-i facem noi?
Cu neșansa de a rămâne mutilată pe viață dintr-un motiv greu de definit, Andreea s-a lipit de Talida, soția mea. Singurul om pentru care s-ar arunca și-n foc. Și nu-i mai dă drumul. Ce-i oferă Talida? Exact ce n-a primit de la familia nevoiașă și nici de la educatorii din învățământ: înțelegere. Fără mângâieri ori pomeni. Căci răul Andreei este adânc. Mama, furnizoarea eternă de iubire, are încă două fiice. Mai mici. Tăișul cu care sufletul Andreei încearcă să înainteze spre familie se poticnește de surorile mai mici ca de două noduri inexpugnabile. Talida n-are noduri, o primește lin și atât.
Și n-aș putea defini în ce fel destinul fetiței neajutorate mi se înfățișează ca însuși destinul națiunii române. Și ea, națiunea în care mi-am făurit rostul vieții, a apărut în istorie ca și Andreea, și la fel tratată. Concetățenii mei, ca și Andreea, simt adânc nevoia de o „mamă” adevărată. De aceeași obârșie cu ei. Obârșia fiind, altădată, garantul că sursa iubirii nimită mamă va funcționa și pentru ei. Căci alogenul simte fără putință de împotrivire că nu poate fi „mamă” pentru copii care nu sunt ai săi. Că rostul său pe lume nu este acela de a iubi ce n-a născut din el. Soluția este una simplă, pe care o vedem și fără ochelari: seamănă ură. Ura produce dezbinare. Doar dezbinând, alogenul poate despuia (fura) bogățiile țării cu aparență legală. Respectiv, hotărând destinația acelor bunuri cerute peste graniță de aceia care l-au miruit. Căci, de aceea a și fost miruit de clanurile la putere în Europa, nu pentru haruri pe care nu le are și nu le poate avea.
Noua putere nu are priceperea, și nici voința, de a se îngriji de sănătatea fiecărei celule a comunității. Să iei bani de la Sănătate pentru a recompensa serviciile Securității este moralmente dovada trădării nerușinate. De către „mamă” și, deopotrivă, de partidul care nu încetează să se văicărească în felul golanilor de mahala. Că au venit să facă ce doar ei pot face. Să hoțească, în sfârșit.
