Și m-am sârguit în inima mea să cercetez și să iau aminte cu înțelepciune la tot ce se petrece sub cer…
Am cugetat în inima mea ce este bun pentru fiii oamenilor să facă în vremea vieții lor…
Vor găsi calea bună din lucrul trudit înainte…
Și-un neam trece, și-un altul vine…
Și marea nu seacă…
Înțelepciunea are întâietate asupra nebuniei tot atâta câtă are lumina în fața întunericului…
Și grăit-am inimii mele: „Vino să te fac să guști plăcerea, căci iată, și aceasta este deșertăciune. Toți, înțelepți sau nebuni, avem aceeași soartă.”
Și soarele răsare, soarele apune. Zorește către locul lui ca să răsară iarăși…
Nimic nou sub soare…
Și Tomescu Antoniu povestește: „La liceul unde învață băiatul meu, unuia de a 12-a, profesoara exasperată i a confiscat i-phone-ul. Ăla a repezit-o, umilind-o. I-a zis: «Nici cu trei lefuri nu vă puteți permite așa telefon cum am eu»!”
Și n-au trecut decât 3000 de ani… Și-un neam trece și-altul vine… Și soarele răsare, și soarele apune… Și totul este deșertăciune și vânare de vânt!
