Ce știu eu bine în 2023 e că nu există înțelept care să fi gândit dincolo de limitele veacurilor în care a trăit. Am simțit ceva-ceva în zicerea Ecclesiastului: „Un neam trece și altul vine, dar pămânul rămâne totdeauna… Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui, ca să răsară iarăși… Toate fluviile se varsă în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc de fiecare dată la locul din care au plecat”.
„De aceea, ceea ce a mai fost, aceea va mai fi și ceea ce s-a întâmplat se va mai întâmpla, căci nu este nimic nou sub soare. Nu ne aducem aminte despre toți ce-au fost înainte, și tot așa despre toți cei ce vor veni”.
Un neam trece, altul vine și, împreună cu Ecclesiastul, spun că zbuciumele mondiale de a vedea neamul american nemuritor, în fruntea pământului, sunt țipete de pigmei în agonie.
Sunt alături de Ecclesiastul și mai departe când zice: „M-am uitat la toate lucrurile care se fac sub soare și iată, totul este deșertăciune și vânare de vânt. Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta și ceea ce lipsește nu se poate număra.”
