De fapt, nu vin cu o noutate, ci continui ce-am început ieri: îmi îndrept gândurile și vorbele „Către Patriarhie și toți credincioșii țării”.
Așadar… N-a fost o impresie. A fost luarea la cunoștință a unei realități tragice. După harnașamentul numit COVID, pentru a-și asigura puterea cît mai multă vreme, partidele aflate în frunte, aveau nevoie de unul nou. La fel de eficient, dar pe termen lung.
Și l-au găsit. La fel de obscur și, cum spuneam, cel puțin la fel de eficient: etatizarea religiei. Statul să decidă ce e cu Dumnezeu și cu cei are cred în El. Ce e cu tinerii care intră în viață? Cred în biserică sau nu? Dacă nu, să-i facem să creadă. Un harnașament pe potriva unei țări înapoiate. Lumina n-are nicio șansă să pătrundă. Statul liberal ori social-democrat va decide ce e cu credința. El, mucenicul disciplinat, cu capul plecat înaintea lui Dumnezeu, nu are de ales. Se supune voinței, conștiinței credincioșilor.
Și ovații: în sfârșit, un lider adevărat! Un conducător ortodox, deși nu excesiv, chiar deloc excesiv, dar nu mai contează. E de-al de-al nostru, crede în Dumnezeu ca noi, minte ca noi, merge la biserică, se închină… Trăiască!
Iată olimpiadele nu mai sunt de matematică, fizică, română sau istorie. Sunt de religie. Strigarea „Școlile cu fizica și matematica, religia cu Bibilia”, este o lozincă profund comunistă.
Să revenim dar, la ploile noastre. Puterile noastre, ale celor treji, sunt infime. Nu aveam cum ne opune. Acceptăm ce nu e de acceptat. Spunem doar: fraților, școala cu ale ei, respeciv matematica și chimia, religia cu ale ei, respectiv cu Biblia și Evangheliile.
Uitați-vă doar la cine le conduce.
