Fără pandemie n-am fi purtat măști. Tot la fel este cu anticomunismul. Fără anticomunism n-am mai purta azi măști. Generalul Sun Tzu, chinez dinaintea erei noastre, ne-a dăruit o povață eternă. Ținem la ea ca la ochii din cap: „Dacă vrei să stăpânești, însămânțează frica în celălalt.” În domeniu, Biserica a fost cea mai harnică. A inventat frica de Dumnezeu și s-a autoproclamat mâna dreaptă a acestuia. Hitler a înălțat-o, era să spun până la Dumnezeu. Domnul nu este gardianul lumii. Hitler a înălțat frica până la altitudinea de unde începe prăbușirea. Legea Universului. Am trăit aproape 80 de ani în comunism și n-am cunoscut un singur comunist. Adepții acestuia erau oameni simpli, nu citiseră nimic de Marx. Vorbesc de cei de Sus, care doar se foloseau de comunism. În zilele noastre am cunoscut câțiva liberali. Liberalismul lor se reduce la a se împopoțona în veșminte, fraze și derprinderi artistocratice – golf în loc de fotbal, de pildă. Fără anticomunism și tragicomicul război din Ucraina, Iohannis ar bate și azi plajele din Miami. Pandemia, săraca, a făcut și ea cât a putut. Pe vremea adevăratelor pandemii, te îmbolnăveai de holeră, erai mort. În pandemia modernă, mori de cancer, dar ești declarat de Covid. De Covid nu moare nici dracul. Pandemia și pandecomunismul sunt colacul de salvare. Acela care ne găsește un motiv să nu fim niciodată noi înșine, ci mereu o mască.
Pandemie și pandecomunism
de Nicolae Cristache pe 27 iulie 2022 190