Urmările războiului mondial au impus în România un regim popular – o democrație populară. S-au arătat, cât ai bate din palme, persoane capabile să descopere crime ale ideologilor vechi. Toți criminalii s-au dovedit a fi nevinovați. După o jumătate de secol, astăzi, alte persoane inventează crime ale comunismului. Atât persoanele din anii ’50, cât și cele de astăzi nu au avut motive pentru a identifica acele crime comise de ideologii. Au avut interese și modalități pe potrivă: slugărnicia. Și nu orice fel de slugărnicie, ci slugărnicia ticăloasă. Să ia bani pe nimic. Să aibă putere din nimic. Să se gudure la fotoliul din vârf, cu o conștiință sigură de ea: că sunt nimeni.
Iată un exemplu de astăzi. Președintele unui institut care cercetează neobosit, zi și noapte, crimele comunismului, cere să fie interzis Cencaclul Flacăra. „Acest cenaclu a comis crime comuniste.” Sigur, există acolo mulți din aceia cu o cultură egală cu a celor din anii ’50. Doar că de data aceasta avem de-a face cu președintele acestei instituții fantasmagorice. Care, în mod necesar, ar fi fost obligat să știe că nu iedeologiile politice născocesc crime. Ci aceia care nu știu și altceva.
Aflu că, totuși, cenaclul s-a ținut. E frumos. Doar că președintele instituției despre care vorbeam dovedește că e atins de o maladie periculoasă: abuzul de funcție pentru a-și dovedi destoinicia ideologică. Slugărnicia care exista față de Ceaușescu, acum, iată, capătă culoarea slugărniciei față de ideologia lui Iohannis. N-a ținut, dar… Abuzul în funcția de președinte a unei sinstituții cu menirea de a apăra drepturile comunității românilor de a adera la orice ideologie, asta da, poate fi supusă legilor vizând tentativa de crimă din slugărnicie.
Oare Avocatul Poporului are de spus ceva?
