Acasa > Editorial > Presarii – corupții primi

Presarii – corupții primi

Comentatorii noștri politici, la cei mai de seamă fac referire, cad ușor-ușor în banalitate. Respectiv, se văicăresc de una, de alta, și întotdeauna de aceleași metehne ale regimului instalat la Cotroceni prin osârdia unei voințe neclare. Scriind despre realitatea felului în care a fost adus Klaus Iohannis în fruntea unei țări indiferente lui și a unui popor pe care-l disprețuiește organic, simt și eu, ca toată lumea, nevoia de a nominaliza insituții, personalități, într-un cuvânt, vinovați cu nume chiar și atunci când îi înghesuim pe toți în cuvântul „ocult”. O obișnuință și un defect al meseriei mele, după un timp, mă dau afară din schemă și, fie nu mai scriu deloc, fie ridic privirea să citesc și alte orizonturi. Și ce văd? Văd că în Europa, nu merg mai departe de atât, indiferent cine câștigă alegerile – liberalii, popularii, social-democrații, verzii, neo-marxiștii, anarhiștii -, toți au același limbaj despre democrație, drepturi ale omului, libertate, solidaritate; toți au singur inamic – corupția. Și toți, absolut toți, sunt corupți. Absolut toți descoperă corupți în ceilalți, niciodată printre dânșii. Liberalii descoperă corupți în rândul social-democraților, social-democrații dibuie corupți printre liberali. Asta nu înseamnă că toți sunt corupți? Căci corupți sunt și cei care corup. Nu doar cei care iau, ci și cei care dau.

Tot mai des și tot mai mulți aruncă anatema pe statul paralel, pe serviciile secrete. Ceea ce  este o prostie, care, iată, încet-încet se transformă în orbire. Ca și cum serviciile secrete ori statul paralel ar fi de proveniență divină. Ceva-ceva adevăr există totuși. Și există, fiindcă „ocultele” acestea răsar spontan, ca buruienile. Din sămânța numită Sistem. Sistemul, pretutindenar, din Portugalia până-n Caucaz, cu o lege unică: inegalitatea, cu stăpâni și slugi ascunse în spatele consumismului, inclusiv cel porno sau de mahala. Sistemul, unde banul este totuna cu morala, cu dreptatea, cu onoarea și demnitatea, și autoritatea, și meritocrația. Sistemul, unde presa este chiar expresia corupției. Cine minte, calomniază, înjură mai abitir, are glas acoperitor în orice. Patronii de presă provin dintre corupții primi, originali. Ce averi au primii stăpâni de televiziuni, ziare și reviste, primii propăvăduitori ai adevărului, primii dedicați, prin jurământ, anticorupției? Oricine suie și beneficiază de bogății în euro la Bruxelles gândește la fel cu cei care au coborât de-acolo, indiferent de culoarea politică. O adevărată întrecere spre promiscuitate, dictatură, orbire. Cine câștigă? Oricine câștigă nu se schimbă nimic. Sistemul devine și mai arogant, mai cinic, mai nesățios.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.