Revelații de bătrânețe

Cu puține luni în urmă, toate scrierile mele, recitindu-le, mi se păreau neconcludente. De la o vreme, dimpotrivă. O scriere atât de simplă „nu există comuniști și anticomuniști”, există oameni creduli și escroci, gen Adrian Papahagi, Rareș Bogdan și restul, spontan, mi se pare genială. Nu e așa, mi se pare așa, din motive obscure. Motivul mi se revelează brusc: suntem sedați. Problema este: ce redeșteptăm? Ei bine, nu există redeșteptare! Suntem un popor neredeșteptabil: Papahagi, Liiceanu, Patapievici, ce dracu să redeștepți în ăștia!? N-au existat și nu există decât prin Iohannis care, la rândul său, nu e viu, e un cadavru reinventat de consiliile europene, cele care trăiesc și supraviețuiesc prin ignoranța oamenilor de treabă.