Nicolae Cristache este convins că a venit vremea ca și România să aibă o „Primăvară de la Praga”. Din acest motiv reia un articol mai vechi.
Domnule președinte Klaus Werner Iohannis. Mă încumet la un gest mult cugetat, dar greu de asimilat. Am în minte, pentru exemplificare, credința eruditului prieten al Führerului, Rudolph Hess. Convingerea acestuia că prin sinceritate va putea chema concordia pe cerul Europei. N-a fost înțeles.
Cel mai puternic om de pe vremea aceea își luase drept călăuză deviza: „Ce rost ar mai avea Dumnezeu fără Satan?” Și l-a modelat pe acesta după chipul evreilor.
Doar că evreii erau alogeni, diferiți de la natură de mediul în care trăiau. Erau străini. Pesediștii sunt români.
Am trăit clipe de emoție greu de cuprins în cuvinte în timpul „Primăverii de la Praga”. Am viețuit acolo o vreme. Se deschisese Cerul. Peste lumea aceea pogorâse lumina. Lumea nu mai intra în case. Hoinărea pe străzi, beată de lumină. Oamenii se atingeau, luau tărie unul de la altul. Se înlănțuiau într-un cordon al frăției.
Domnea beția sincerității. Aceea pe care o suferise și bietul Hess.
Domnule președinte,
Vă invit la o partidă de sinceritate sub deviza „Ce nu ne omoară, ne face mai puternici”.
- Sunteți bănuit a iubi doar confortul personal, nimic altceva, pe nimeni altcineva.
- Sunteți crucificat pe ideea că nicăieri în lume nu mai există un președinte de țară care nu doar că nu-și cheamă poporul la concordie, ci îl dezbină prin ură și chemări la răscoale români contra români.
- Cred că nu mă înșel când trăiesc impresia că vă închipuiți stăpân absolut pestre țară, Statul, ziceți dumneavoastră, sunt EU.
- Sunt convins că vă stă în puteri să vă întoarceți spre domnia voastră și, aflând acolo adevărul, veți fi eliberat pentru sinceritate.
Cu stima cuvenită,
Nicolae Cristache
P.S. În așteptarea intervenției dumneavoastră, pregătesc o scrisoare asemănătoare pentru domnul Liviu Dragnea.
