Ministrul Sănătății mă invită să mă leg cu vorbele la îndemână de spitalul unde am adăstat cu ceva timp în urmă. Mă prind, dar nu voi da niciun nume, măcar pentru motivul că toate spitalele de stat sunt la fel. Și cu deosebire, fiindcă spitalul în sine n-are nicio vină. Ca un vechi și îndrăgit lăcaș de cult, ocupat astăzi de barbari. Musafirul de nevoie, ca slugă săracă, ascultă supus zbieretele milostive ale medicului din armata de ocupație. Buzunarul ghiftuit dă din coadă. Și mai cere, și parcă zice: suntem în competiție, n-avem încotro. Și-ntr-adevăr, în parcare, unele mașini sunt cel puțin la fel de scumpe precum cele ale popimii creștine de la Patriarhie. Îi ofer domnului ministru o batistuță de aceeași culoare cu cravata liberală, cu condiția să lase Covidul în seama politicienilor; a devenit o joacă, gen Andreea Esca. Domnia lui să dea liber la alinarea suferințelor nu puține între moarte și viață, de sub ocupația păgână.
P.S. Nu va mai curge multă apă pe Dâmbovița și vor apărea vânzătorii la negru de virus. Că așa-i moda.
