Spre o nouă ordine mondială, mai autoritaristă?

Din mascarada mondială pe care o trăim de la un timp încoace, eu extrag o singură observație cu valoare de certitudine. Ca-ntr-o glumă de pe vremuri, într-o biserică neagră, toată lumea fuge după o pisică neagră care nu există și toți țipă că au prins-o. Numărul morților de coronavirus, în raport cu numărul morților în accidente rutiere, ca să nu mai vorbesc de hepatite, cancer, accidente vasculare etc, este insignifiant. În aceste condiții ar fi fost de ajuns să se analizeze condițiile în care s-a murit și inițiată o campanie de educație minuțioasă pentru ca așa ceva să nu se mai întâmple. S-a preferat transformarea planetei într-un lagăr de concentrare care să pregătească societatea de mâine, cu alte reguli, cu alte instituții, cu alte drepturi civile. Iată însă că mult trâmbițata pandemie, treptat, ni se înfățișează ca un război ascuns între SUA și China. Cu colateralele necesare, precum Italia, cu liberali nesățioși de autoritarism, nesățioși din hulpăveală și ignoranță. Să fie oare vorba de proiectul unei noi ordini mondiale? Pentru că e ușor de observat că o campanie de educație ar fi costat mult, mult mai puțin decât ticăloșia cu șomaj tehnic, închideri de fabrici și toate câte le vedem și trăim. Iar pagubele s-ar fi încadrat în țintarul cu bolile de până acum.