Acasa > Editorial > Unde ești, sora mea?

Unde ești, sora mea?

O jenă pudibondă m-a reținut în a povesti întreaga întâmplare. O fac acum, cerând iertare. Eram la Stalingrad. La 50 de ani de la extraordinara izbândă a apărătorilor Rusiei. Delegații din toată lumea. Am cerut să vorbesc și eu. Interpretul meu de-atunci, Mircea Druc, viitorul prim-minstru al Republicii Moldova,  a refuzat să traducă. Știa ce voiam să spun. Am vorbit singur, în limba rusă. Atât cât mă pricepeam. Am spus și eu că aduc un omagiu vitejiei poporului rus pentru extraordinara victorie împotriva lui Hitler. Dar, am adăugat, victoria asta a însemnat pentru 40.000 de frați, unchi, neamuri ale mele, o moarte nedreaptăVictorioșii de astăzi sunt ucigașii fraților mei. Să ridicăm paharul și în memoria lor. Peste 100.000 de oameni au amuțit. Nimeni, nici până atunci, nici de-atunci încolo n-a îndrăznit să mai spună acest adevăr.

O fată, o simplă fată, a rupt cordonul de milițieni, a traversat stadionul, s-a prăvălit în fața mea și mi-a sărutat mâna. N-am cules aplauze, am cules tăcere. Am cules tăcerea a peste o sută de mii de ruși. N-a mai vorbit nimeni cu mine. Nici acolo. Nici în țară. O nebunie, de neluat în seamă. Nici astăzi, nici mâine, nici niciodată. Asemenea fapte nu se povestesc. Avem nevoie doar de înjurături. O spun astăzi, dintr-un motiv foarte simplu. Nu-mi mai este teamă de patetism: ei, și?

Unde ești, sora mea?

One thought on “Unde ești, sora mea?

  1. Eu știu povestea demult. Dar continui să mă întreb: cine a avut mai mult curaj? Tu, vorbind la o astfel de adunare despre eroii români, sau fata care a înfruntat toate forțele de ordine pentru a-ți mulțumi? Oare ce s-o fi ales de ea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.